Cheltuiti cu CAP

   
   Am inceput sa lucrez inca din primul an de universitate, cu toate ca primii mei bani cistigati au fost prin clasa a 8-a cind am scris un proiect si am cistigat $700 ca sa deschid un post de radio in scoala. Mereu mi-a placut sa am proprii bani si sa cheltui pe ce-mi trebuie mie. Cei drept ca din primul meu salariu la biblioteca, unde lucram part-time dupa lectii, nu prea puteam sa imi permit multe, dar mereu imi ajungeau sa cumpar un mic cadou mamei sau bunicai. Imi aduc si acum aminte momentul cind m-am angajat si sefa de pe atunci imi zice ca uite o sa ai salariu de numai 400 lei, la care eu am raspuns ca nu banii ma intereseaza ci experienta. Si intr-adevar asa a si fost iar cei 400 lei imi parea foarte multi chiar daca acum imi dau seama ca erau foarte putini.
      Eu de firea mea sunt zgircita, nu prea o sa ma vezi pe mine cheltuind bani multi pe o haina. Nu zic, imi plac hainele de firma, chiar si posed citeva insa mereu la cumpar la reducere. Tare mi-a mai zimbit sufletul si buzunarul cind, de exemplu, mi-am luat o scurta de la Calvin Klein cu doar $7. Ce imi place aici pe tarimul Nord American e faptul ca atunci cind sunt reduceri chiar le simti, nu ca in Chisinau unde de exemplu am vazut o rochie foarte frumoasa si era la reducere ...de la 4mii lei la 3500 lei... Eu aici in Canada si nu dau $100 pe o rochie. La moment cred ca cel mai scump obiect care il posed e un ceas de firma care l-am primit de ziua mea si nustiu ce o fost cu mine ca eu l-am ales si nu mi-a parut scump $100 :) (cred ca incep sa ma obisnuies si eu incetisor cu bunisorul :P)
     Mereu am zis ca nu haina il face pe om si niciodata nu mi-a fost rusine sa cumpar haine de la second hand. Aveam o colega la serviciu si cind o complimentam citeodata pentru ce haina frumoasa are imediat imi zicea brandul :) la mine era invers...eu hainele, multe din ele le cumpar de pe net pe saituri din China, ca pina la urma totul acolo e produs. Vara aceasta de $100 am cumpart 10 haine (vreo 5 rochii, 3 salopete, 2 maiouri).
     Cind eram mica si mergem cu mama la piata sa cumparam haine uram momentul cind trebuia sa cutreeram toata piata pentru a gasi unde e mai ieftin. Dar se vede ca singele apa nu se face si eu acum fac la fel. Cind merg la mall, trec prin toata magazinele sa vad unde e cel mai mic pret.
     Am o colega de serviciu care se ride de mine mereu ca eu is asa zgircita si ma compara cu tatal ei care de zgiricit ce era pastra paiul cu care beea suc pentru ca sa nu cumpere altu :) Ce e cel mai interesant e faptul ca sunt zgiricta mai mult cu mine, cind e vorba de sot, nu am nimic impotriva sa-si cumpere lucruri scumpe.
     Fiind in SUA, inainte sa imigram in Canada trebuia sa avem strinsi 14K ca sa dovedim ca avem $ destui (stiu ca pentru Quebec e doar vreo 4 mii mi se pare). In acel moment am inceput noi sa stringem bani. Si lasati-ma sa va zic ca omul cind vrea poate. Noi nu aveam nici un $ pus deoparte insa in 4 luni am strins suma necesara. Nu zic ca a fost usor insa am strins bine cureau, nu mai cheltuiam asa in stinga si dreapta, am facut un buget cu strictul necesar si uite ca s-a primit. A fost o lectie buna pentru noi si de atunci am inceput mereu sa punem $ deoparte. Nustiu ce era cu noi primii doi ani, de ce nu ne gindisem sa economisim, insa uite ca atunci cind realitatea ne-a dat o palma repede ne-am trezit.
     Am inceput sa citesc cit mai multe carti despre cum sa ai grija de banii tai si cum sa faci ca sa economisesti cit mai mult. La moment ascult cartea The Total Money Makeover de Dave Ramsey si dinsul accentuiaza incaodata ceea ce o stiam mai demult....NU CUMPARA DACA NU ITI PERMITI. Ma bucur sa vad ca noi nu facem greselile de care el vorbeste si imi pare rau sa vad cum alti cunoscuti de-ai mei le fac.
     Oamenii din Canada cit si cei din SUA sunt invatati sa ia in credit, iar asta e cea mai mare greseala. Pedeoparte suntem norocosi ca ne-am nascut in MD unde nu s-a practicat asa metoda, acolo daca aveai bani cumparai daca nu te uitai la soare. Cind ne-am mutat prima oara in SUA nu prea puteam sa intelegem cum lumea cumpara totul in credit, si ne-a venit foarte greu sa luam prima noastra masina in credit. Am vrut de la inceput sa o cumparam cash, si am pus bugetul de vreo 4 mii ca atita ne permiteam atunci, insa nu gaseam nimic pe gustul nostru asa ca tot ridicam suma. Am zis ca luam credit de la banca ca trebuie sa ne construim credit scorul (asta e o alta mare minciuna care ii face pe oameni sa ia credit). Intr-un final am luat masina de 8 mii ( banca ne-a dat 7 mii si noi am pus 1 mie.) Am facut noi niste calcule si la procentul care luasem banii iesea ca la 3 ani o sa platim in plus 500$, am zis ca e OK (iar asta e o greseala). Insa am fost destul de destepti ca dupa primul an sa intoarcem toti banii la banca si respectiv am platit interest numai vreo 250$.
     Jumatate de an in urma eram foarte azartati sa cumparam casa. Ziceam ca salarii bune avem, ne permitem de ce sa stam in chirie, ei bine am mai citit, ne-am mai informat si pentru noi cea mai buna solutie la moment e rentul. Suntem 2, spatiu avem destul, putem sa economisim bani asa ca am decis sa stringem cit mai mult si cind o sa fie timpul potrivit pentru cumparat casa sa avem un down payment cit mai mare si sa luam de la banca cit mai putin. Cred ca nimic nu se compara cu linistea suflteasca pe care o ai atunci cind nu ai datorii :) Masina noua nu ne gindim sa cumparam pentru ca o masina noua se devalorizeaza in mediu cu $12K in primii 4 ani. Asa ca atunci cind Sonata noastra o sa decida sa ne paraseasca o sa o inlocuiasca tot una folosita de vreo 2-4 ani vechime.
  N-o sa va zic acuma cum sa va cheltuiti banii sau cum sa vii economisiti, insa daca aveti ocazia ascultati/cititi cartea de care v-am zis mai sus, pentru ca o sa va trezeasca pe multi din voi la realitate. Foarte mult mi-a placut citatul" A budget is telling your money where to go instead of wondering where it went." In rest sa fiti sanatosi, sa aveti bani si sa ii cheltuiti cu cap.