A doua saptamina de gradinita

De 10 zile deja, Nicu merge la gradinita. Prima zi si a 2, cred ca au fost cele mai grele, pentru mine, dat fiind faptul ca el se cerea mai mult in brate, sfiinduse de oameni si locuri noi. Am inceput treptat momentele de separare. A doua zi, am "plecat" pentru 5 minute, timp in care el a plins si educatoare a incercat sa il calmeze. A 2 zi a fost o despartie de 10 min iar a 3 zi de o ora. Deci, el treptat a inceput sa se acomodeze cu copii si educatoarele.
Joia trecuta am incercat pentru prima data sa-l culcam acolo, insa nu s-a primit. Am incercat vineri, intii educatoarea, insa n-a reusit si am venit eu, cu sinul meu magic si am facut minuni :) Insa, nu vroiam ca el sa astepte sin de fiecare data cind o sa mearga la culcare si am zis la educatoare ca de luni incearca ele sa-l culce cum stiu. Asa ca luni, dupa 30 min de plins, timp in care a fost numai in bratele unei educatoare, a adormit copilul. Eu m-am dus abia dupa ce el dormea, in caz ca se trezeste sa ma vada pe mine, insa nu a fost nevoie, caci el s-a trezit foarte bine dispus dupa 2 ore de somn.
E asa interesant sa te afli intr-o camera unde 15 copilasi micuti dorm, se aude o melodie frumoasa iar tu stai si ii privesti pe toti cum dorm ca niste ingerasi.
Azi, miercuri, deja pentru a doua zi consecutiv, Nicu a adormit singur si cu doar 2 min de plins. Azi, am stat despartiti pina la ora 3. Cind m-a vazut ca am venit, s-a bucurat insa nu atit de tare ca sa imi sara in brate. Incetisor ne integram, devenim mai desinestatatori iar asta numai bucura.
La gradinita in fiece zi invata sa faca lucruri noi. Dupa ce maninca, toti copii sunt invatati sa stringa dupa ei, sa puna farfuria murdara la lavuar, sa-si spele miinile. Au diferite activitati care le dizvolta anumite abilitati.
Nicu cel mai mult la gradinita iubeste iepurasul. Au ei acolo un iepure viu, pe care il folosesc  pentru copii, ca sa se calmeze.
Astept deja ziua de miine sa vedem ce nou o sa ne aduca, insa se pare ca suntem pe drumul cel bun de adaptare. Eh creste baiatul mamei.

Comments